Yacht-ul printesei Moza(Qatar)

Aici sunt bani dumneavoastra..(din legistratura trecuta, dar probabil obiceiul se transmite)

Andrian Sirojea Mihei – deputat PNL de Constanta

Rep.: Unde locuiti in Bucuresti?
A.M.: Pe Calea Dorobanti.
Rep.: La nr. 134, in apartamentul proprietate personala?
A.M.: Da, da…
Rep.: Si ce faceti cu suma de 25 de milioane pe care o cereti de la Parlament pentru chirie?
A.M.: Ceea ce fac si ceilalti deputati si senatori.
Rep.: Pai, ce fac ceilalti? In declaratie va asumati faptul ca platiti chirie. Ce faceti cu banii?
A.M.: V-am zis ce fac cu banii aceia: ce fac si ceilalti deputati.

Gabriel Oprea – deputat PSD de Ilfov, fost prefect al Capitalei

Rep.: Unde locuiti in Bucuresti?
G.O.: In Cotroceni.
Rep.: Nu stati cu chirie in Bucuresti, nu?
G.O.: Pai, din moment ce vezi ce locuinte am in declaratia de avere, nu stau cu chirie in Bucuresti.Din contra, mai inchiriez din locuintele pe care le am.
Rep.: Si atunci, de ce va decontati in fiecare luna, in baza unei declaratii pe proprie raspundere, suma de 25 de milioane de lei vechi pentru chirie?
G.O.: Pai, i-am primit in baza legii. Verifica bine legea. Daca am dreptate, e in ordine, daca n-am dreptate, scrie ce trebuie sa scrii.

Lia Olguta Vasilescu – deputat PRM de Dolj

Rep.: Unde locuiti in Bucuresti?
O.V.: De ce?
Rep.: Locuiti in apartamentul proprietate personala sau cu chirie?
O.V.: E problema mea.
Rep.: De cind sinteti deputat si solicitati suma de 25 de milioane, bani publici, pentru chirie, in baza unei declaratii pe proprie raspundere, e si problema noastra, a cetatenilor.
O.V.: Dar e problema mea unde locuiesc. La revedere, buna seara, drum bun.

Ioan Oltean – deputat PD de Bistrita-Nasaud

Rep.: Stati cu chirie in Bucuresti?
I.O.: Nu.
Rep.: Deci aveti locuinta. In declaratia de avere aveti trei apartamente.
I.O.: Am unde sa stau.
Rep.: Si ce faceti atunci cu cele 25 de milioane pe care le decontati in baza unei declaratii pe proprie raspundere, de la Camera Deputatilor, pentru chirie?
I.O.: Pai, stau cu chirie.
Rep.: Adineauri ati spus ca nu stati cu chirie. Aveti trei apartamente.
I.O.: Stau in chirie la… la o cunostinta.
Rep.: Stati la o cunostinta? Si cu apartamentele ce faceti?
I.O.: Unul e inchiriat. Restul… unul e liber de doi ani si al treilea… e tot liber.

Bogdan Pascu – deputat PC de Ialomita

Rep.: Aveti, conform declaratiei de avere, un apartament si o casa in Bucuresti.
B.P.: Da, domnule, am mai multe proprietati, care e problema?
Rep.: Si ce faceti cu ele? Le inchiriati?
B.P.: Nu, dom’le. E treaba mea. Ce fac cu ele e treaba mea. Le-am declarat, sint proprietatile mele.
Rep.: Dar luati bani de la Parlament, 25 de milioane lunar, pentru ca stati cu chirie.
B.P.: Daca nu vreau sa stau la Hotel Bucuresti sau la celelalte hoteluri, pot sa stau unde vreau eu.
Rep.: Dar nu in apartamentul dumneavoastra. In alta parte, cu chirie.
B.P.: Nu stiu. Unde vreau eu, asta e problema mea, nu va priveste pe dumneavoastra unde stau eu.

Mihail Lupoi – senator PNL de Dolj

Rep.: In Bucuresti, locuiti cu chirie sau in apartamentul proprietate personala?
M.L.: Locuiesc in apartamentul soacrei. De ce?
Rep.: Aveti trecut in declaratia de avere un apartament pe strada Enei.
M.L.: Ala e apartamentul tatalui meu, din 1976.
Rep.: Si platiti chirie la soacra?
M.L.: Nu, bineinteles ca nu.
Rep.: Si atunci de ce ati solicitat, lunar, suma de 25 de milioane, de la Parlament?
M.L.: Deci nu faceti cu mine anchete la telefon, m-ati inteles? La
revedere.

Viorel Constantinescu – deputat PSD de Buzau

Rep.: Locuiti in Bucuresti cu chirie?
V.C.: Nu.
Rep.: Si atunci, cum de va decontati in fiecare luna, in baza unei declaratii pe proprie raspundere, chiria?
V.C.: La mine.
Rep.: Pai, acei bani de la Parlament sint pentru chirie, iar dumneavoastra nu locuiti cu chirie. Locuiti in apartamentul proprietate personala, achizitionat in 2000.
V.C.: Nu. Aceea este o garsoniera de 37 mp in care sta fata mea, care are 25 de ani si cu care nu pot locui impreuna.
Rep.: Deci in apartamentul dumneavoastra locuieste fiica, iar dumneavoastra locuiti cu chirie.
V.C.: Da, da, bine.

Corneliu Ioan Dida – deputat PSD de Constanta

Rep.: Unde locuiti in Bucuresti?
C.D.: Bulevardul Camil Ressu 76. E singura avere imobiliara.
Rep.: Si, atunci, de ce va decontati lunar suma de 25 de milioane?
C.D.: Dom’le, eu am, conform legii, buletin de Constanta , mult inainte de a fi candidat la Parlament, cu vreo sapte luni. Am buletin de Constanta , domiciliul este la o cumnata a mea si dat fiind ca eu sint fumator, in scurta vreme a trebuit sa-mi inchiriez altceva, pentru ca cumnata mea are niste probleme de sanatate.
Rep.: Conform legii, Parlamentul va plateste o suma de bani sau va asigura cazarea la un hotel in Bucuresti.
C.D.: Eu am intrebat la Parlament cind am devenit deputat si mi s-a spus: “Daca aveti buletin de Constanta si locuiti efectiv acolo in fiecare week-end, nu e nici o problema”.

Povestea lui Paulica…..(sorry,nu mai stiu sursa)

Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei furnizori din cateva simple motive:
1) Nu-i cad coaiele;
2) Cuvantul lui are mai multa greutate;
3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor, drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica virilitate;
4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui (putini).

L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui Nostradamus.

Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa’ buna sa stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie, ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii. “Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?” “De unde, miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a fost!”, ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele.

Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. “Te pomenesti ca a ramas inauntru, bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, aitist nebun ce este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama”.
“Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10 minute”, ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale intempestive.

Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de la resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti, doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom, Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai era!

Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa (compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari – normal, Seful isi luase 4×4 si pasase vechea masina socrilor – ca el, Paulica, este platit oricum regeste pt munca “de rahat” pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai.

Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar tu faci – zice Seful – munca de rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10 minute. Si dus a fost.

Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat.

- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde. Nici colegii mei
- sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la leafa bietului Paulica
- a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu imbunatatiri de mahon nobil
- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona sa ridice deseurile. “Da’ ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in cuptor si l-ati uitat acolo?!”, ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia
- Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare ii da frisoane
- Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie. Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri. Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit – si-or fi zis ei si dusi au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt sediu.
- chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice.

Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul acela de milion in plus?